In luna martie am revenit in vacanta in Malta… dupa 20 ani. A fost o calatorie planificata doar cu 2-3 saptamani inainte, cand ne-am trezit pe neasteptate cu posibilitatea catorva zile libere si ne-am gandit ca ne-ar prinde bine o escapada intr-o destinatie mai calda. Prima optiune a fost Istanbul, dar, intr-o seara, maim ult intamplator, am descoperit niste preturi foarte bune la biletele de avion catre Malta, cu Ryanair, asa ca balanta a inclinat rapid catre insula cu case de culoarea mierii. In privinta cazarii, am cautat variante in Sliema, intrucat stiam ca orasul se afla relativ aproape de Valetta si gasesti acolo tot ce iti trebuie, de la diverse magazine la restaurante si cafenele plus o promenada lunga si foarte frumoasa, paralela cu marea. Am ales hotelul The Maltese Sun 3*, despre care am citit ca este amenajat intr-o cladire veche de peste 100 ani (ceea ce ii confera un farmec aparte, dar are si unele dezavantaje, dupa cum voi povesti ceva mai jos). Si, fiindca zborurile de dus si de intors au fost programate seara, ne-am rezervat si transferuri private de la si catre aeroport.
Zborul a decurs bine (cu o mica intarziere la decolare, dar care a fost recuperata pe parcurs), transferul la fel, doar ca la sosirea la hotel am avut ceva probleme. Receptia de la The Maltese Sun are program doar pana la ora 15, de aceea cei de hotel le trimit oaspetilor pe mail cateva instructiuni privind procedura de check-in cu 1-2 zile inainte. Asa ca stiam codul de acces in cladire si numarul camerei care ne fusese alocata, doar ca nu am reusit sa deschidem casuta in care se afla cheia de la camera. Dupa mai multe incercari esuate, am fost salvati de un cuplu de turisti germani care s-a nimerit sa ajunga la hotel la fel de tarziu ca noi si care ne-a aratat cum sa procedam.
Odata ajunsi in camera, ne-a izbit senzatia patrunzatoare de frig si umezeala. Incaperea parea nelocuita de ceva timp, asternuturile erau jilave si pardoseala extrem de rece. Primul impuls a fost sa deschidem geamurile ca sa lasam sa patrunda aerul de afara, dar, din pacate, era foarte mare galagie, iar noi eram obositi si voiam sa ne odihnim. Ne-am dat seama ca ferestrele noastre dau spre un soi de curte interioara si ca niste oaspeti (banuiesc ca de la cladirea invecinata) aveau chef de vorba, mai ales ca era sambata seara. Asa ca noaptea care a urmat a fost lunga si chinuitoare. Practic, nu am apucat sa dormim mai deloc, iar a doua zi chiar ne gandeam ca nu ne putem petrece urmatoarele sase zile in aerul acela complet nesanatos. Am inceput sa ma uit pe telefon dupa alte variante de cazare in zona, dar mai intai am zis totusi sa incercam sa schimbam camera, poate vom avea mai mult noroc. Si intr-adevar a fost o idee buna. Yasser, baiatul de la receptie a fost foarte amabil si ne-a explicat ca sambata fusese Saint Patrick’s Day, sarbatoare irlandeza adoptata si de catre maltezi, de aceea probabil ca vecinii au stat la taclale pana dimineata. Oricum, ne-a oferit o alta camera, cu vedere la strada si un mic balcon, mult mai luminoasa si in care nu aveai senzatia aceea de pestera. Desigur ca nici camera in care ne-am mutat nu era perfecta, cladirea hotelului fiind atat de veche. De exemplu, intr-un colt al tavanului se vedeau urme de la o inundatie care avusese loc in urma cu ceva timp. Insa la capitolul curatenie totul era impecabil. Plus ca stilul de amenajare cu mobilier masiv si geamuri cu obloane de lemn confereau incaperii o aura romantica.
Bucurosi ca am rezolvat situatia destul de neplacuta, am urcat sa luam micul dejun pe terasa de pe acoperis si sa ne relaxam un pic la soare. Bufetul nu este foarte bogat si nu variaza de la o zi la alta, insa fetele care serveau erau atat de amabile si vesele incat te contaminau pe loc cu energia lor.
Valetta si satul pescaresc Masaxlokk
Apoi, tot la sugestia lui Yasser, ne-am hotarat sa mergem in Marsaxlokk, un sat foarte pitoresc, unde in fiecare duminica se organizeaza o piata de peste. Trebuie sa precizez din capul locului ca Malta se poate vizita foarte bine cu transportul public. Hotelul nostru era foarte aproape de statia Exiles, de unde puteai lua autobuzul catre Valetta (13, 13 A, 14 sau 16). O calatorie costa 2.5 euro, insa poti cumpara si un card cu 12 calatorii pentru 21 euro. La intrarea in Valetta se afla nu doar monumentala Fantana a Tritonilor, dar si statia centrala, de unde poti lua alte autobuze catre diverse puncte de pe insula (de exemplu, numarul 81 catre Marsaxlokk). In fiecare statie este afisat orarul curselor, asa ca este foarte usor sa te descurci. Mai mult, in apropierea terminalului sunt amenajate mai multe chioscuri cu gustari (arancini, pizza, cannoli etc) si bauturi, ai si cateva banci la dispozitie, asa ca poti lua linistit o gustare daca ai ceva mai mult de asteptat pana la urmatoarea cursa (unele autobuze circula, de pilda, la 30 minute sau chiar la o ora distanta).
Stiam deja ca faimoasa Catedrala Saint John nu este deschisa pentru vizite duminica (fiind zi de slujba), dar am vrut totusi sa facem o prima plimbare prin Valetta daca tot am ajuns la portile orasului. Si am gasit-o la fel de pitoreasca pe cat mi-o aminteam, cu strazile sale pavate cu dale, fatadele maiestuoase si gradinile atent ingrijite, dar si cu vederile fabuloase catre mare. De altfel, La Valetta a fost inclusa in Patrimoniul Mondial UNESCO in 1980 si a fost capitala culturala europeana in 2018. Numita astfel dupa fondatorul sau, marele maestru Jean de la Valette, capitala Maltei este o cetate fortificata ce poarta amprenta cavalerilor ioaniti, care s-au instalat pe insula in 1530 si au ramas pana in 1798, cand au fost alungati de catre francezi. Periplul nostru a inceput de la noua cladire a Parlamentului maltez, aflata pe dreapta, imediat ce patrunzi pe poarta orasului, si a continuat pe strada Republicii, unde se afla ruinele Operei Regale, distrusa in timpul bombardamentelor din 1942. Am admirat Palazzo Ferreria, construit la sfarsitul secolului al XIX-lea, binecunoscut pentru balcoanele de lemn, si Biserica Our Lady of Victory, primul edificiu ridicat in Valetta, in semn de recunostinta pentru triumful cavalerilor si al locuitorilor maltezi asupra otomanilor, in 1565. Am ajuns apoi la Auberge d’Italie, construit la finalul secolului al XVI-lea pentru a-I gazdui pe cavalerii din divizia (langue, lingua) italiana. Vis-à-vis se afla Palazzo Parisio, care i-a servit ca resedinta lui Napoleon timp de sase zile, la inceputul invaziei din 1798. Aici s-au filmat mai multe pelicule celebre, prin care si Contele de Monte Cristo. Turul nu putea fi complet fara sa admiram fatada impozanta de la Auberge de Castille, unul din cele mai frumoase edificii din Malta, construit in stil baroc. Acesta se afla in cel mai inalt punct al capitalei malteze si, din 1972, gazduieste biroul Primului Ministru si sediul administrativ al guvernului. Dupa ce am colindat pe strazi, am poposit pe o banca in Lower Barakka Garden, care era aproape pustie, si ne-am bucurat de privelistea spectaculoasa asupra portului. In mijlocul gradinii se afla monumentul in stil neoclasic inchinat lui Sir Alexander Ball, care a condus blocada Maltei intre 1198 si 1800 si a devenit ulterior guvernator al insulei, intre 1802 si 1809. Primul nostru tur de Valetta s-a incheiat cu un cappuccino si o inghetata la Cafe del Teatro.
In continuare am plecat catre Marsaxlokk, unde am ajuns in jur de ora 15, cand piata de peste era pe sfarsite si caldura te cam toropea. Evident, am facut poze cu celebrele barci colorate luzzu, apoi ne-am plimbat agale pe faleza, admirand marfurile expuse la tarabe (fructe, dulciuri, obiecte de artizanat) si bucurandu-ne de atmosfera tihnita. Yasser ne recomandase si un restaurant pentru pranz, Roots, insa nu ne era foame si am hotarat sa mancam mai tarziu, la intoarcerea in Sliema. Acolo am ales un local cu un nume destul de pretentios – Opa! Mediterranean Fusion, situat chiar in centru (ca mentiune, the Maltese Sun se afla in capatul Sliemei dinspre statiunea Saint Julian’s.) Portiile au fost generoase si servirea prompta, insa preparatele (supa de peste, souvlaki de porc si iepure cu piure) nu au fost extraordinare, asa ca in zilele urmatoare ne-am gandit sa incercam si alte localuri.
Catedrala Saint John, o bijuterie baroca si Cele trei orase
A doua zi dupa micul dejun ne-am dus direct la Co-Catedrala Saint John, unde se formase deja o coada maricica la intrare. Nu facuseram rezervare online, dar am avut noroc si am reusit sa patrundem in incinta in cca 20 minute (nu vreau sa ma gandesc cum e vara, in plin sezon). Biletul de acces costa 15 euro/persoana si include si un audioghid, pe care insa noi nu l-am folosit. Construita intre 1573 si 1578, catedrala reprezinta un apogeu al stilului baroc, cu un interior opulent, in contrast cu exteriorul mai degraba auster. De altfel, pana la cucerirea Maltei de catre Napoleon, era considerata cea mai bogata biserica din Europa. Inca de la primii pasi esti uluit de podeaua cu peste 400 de dale funerare care comemoreaza diversi membri ai Ordinul Cavalerilor. Placile de marmura sunt ornate cu diverse embleme, inscriptii si motive religioase. Piesa centrala a altarului este o sculptura realizata de Giuseppe Mazzuoli si care reprezinta Botezul lui Hristos, iar de o parte si de alta a navei centrale se afla mai multe capele dedicate diferitelor limbi ale cavalerilor, toate foarte bogat decorate.
In cripta (in care noi nu am coborat) se odihneste, printre altii, si intemeietorul orasului, Marele Maestru Jean de Valette.
Dar cel mai important punct de atractie se afla in oratoriu. Este vorba de tabloul lui Caravaggio reprezentand Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul, realizat in tehnica clar obscurului si singura lucrare semnata de artist. Tot acolo se poate vedea si o alta opera a aceluiasi pictor, dar de mai mici dimensiuni, infatisandu-l pe Sfantul Ieronim scriind.
Dupa vizita la catedrala ne-am mai plimbat putin pe Merchant Street in cautare de cadouri pentru cei de acasa, apoi am mers sa ne tragem sufletul in Upper Barakka Gardens, de unde se pot admira nu doar Marele Port, dar si cele Trei Orase. Tot aici, la orele 12 si 16 vizitatorii pot asista la ceremonia tragerii unei salve de tun.
In continuare ni s-a parut o idee buna sa luam ferry boatul pana la cele trei orase. Traversarea dureaza 15 min, iar biletul dus intors costa 3.8 euro de persoana. Drumul e foarte frumos, efectiv nu stii la ce sa te uiti mai intai – la multimea de yachturi pe langa care treci sau la splendidele fatade, forturi si turnuri. Odata ajunsi in Cospicua am vazut o reclama la un tur cu minicarul prin toate cele trei localitati, contra 6 euro de persoana, asa ca am zis sa mergem si noi. E o varianta comoda, plus ca beneficiezi si de explicatii in limba engleza.
Cele trei orase (Vittoriosa, Senglea and Cospicua) au fost de fapt primele asezari ale cavalerilor ioaniti la sosirea pe insula. Avand deschidere la Marele Port si aflandu-se in calea invadatorilor, ele au fost protejate prin fortificatii impresionante. Dupa constructia capitalei Valetta si mutarea sediului guvernului de la Birgu (Vittoriosa), cele trei orase au indeplinit rolul de centru al activitatilor navale ale cavalerilor. Tot aici locuiau marinarii maltezi si comerciantii maritimi. In timpul dominatiei britanice, cand Marele Port a devenit baza flotei engleze in Mediterana, mai multe familii de armatori maltezi s-au instalat la Birgu si Senglea, cheiurile au fost largite, iar fortul Castell’a Mare (situat in capatul peninsulei) a primit numele de H. M. S. Saint Ange. Din cauza pozitiei lor strategice aproape de instalatiile militare, cele trei orase au fost violent bombardate in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Ziua a doua s-a terminat cu o cina in La Valetta, la Pira Maltese Cuisine, unde am comandat supa de peste traditionala, scoici si tocanita de caracatita. Un local bun, de recomandat.
Mdina si festa in Rabat
Cea de-a treia zi a fost dedicata oraselor Mdina si Rabat. Am luat autobuzul 202 in directia Ir Rabat si am fost suficient de norocosi incat sa gasim locuri pe scaune, mai ales ca drumul dureaza cam o ora. Fiindca era sarbatoare (19 martie – Sfantul Iosif), autobuzul s-a tot umplut de oameni pe parcurs, iar traficul era ingreunat. De aceea am decis, nu fara regret, sa nu mai coboram la Mosta pentru a vizita Domul (pe care il vazusem in 2004). Ca paranteza, acest lacas de cult este faimos pentru ca, in anul 1942, o bomba de 500 kg a cazut prin acoperis in interior, fara a exploda.
Odata ajunsi in Mdina, aveam sa constatatam ca nu putem vizita interiorul Catedralei, pentru ca era inchisa, asa ca ne-am consolat cu plimbarea pe strazi. Situata pe un deal, chiar in centrul insulei, Mdina a fost capitala Maltei din antichitate si pana in 1530. Istoria sa bogata isi are originile, se pare, cu 4000 ani inainte de Christos. Cel mai probabil aici au locuit mai intai fenicienii, apoi romanii, urmati de arabi, care au ramas din 870 pana la cucerirea normanda din 1091. Arabii sunt si cei care au ridicat fortificatiile impresionante ale orasului si au despartit Mdina de Rabat, aflat in apropiere. Cunoscuta si drept “Orasul tacerii”, Mdina nu are in prezent mai mult de 300 de locuitori, iar suprafata sa de doar 1 km patrat este intesata de palate, resedinte nobiliare si biserici.
Legenda spune ca Apostolul Pavel a trait aici dupa ce a naufragiat in Malta, in jurul anului 60. De altfel, catedrala orasului ii este inchinata, iar in Rabat poate fi vizitata si grota in care a locuit.
La recomandarea lui Yasser, ne-am dus la Fontanella Tea Garden, un local cu traditie din 1975, de pe a carui terasa poti avea o vedere panoramica superba asupra bastioanelor. In plus, te poti rasfata cu diverse gustari rece si sarate, din care eu am vrut sa incerc carrot cake si pastizzi. Verdictul: foarte bune amandoua.
Dupa vreo doua ore petrecute in Mdina, ne-am gandit sa mergem si in Rabat, unde ne-am trezit in mijlocul fiestei organizate in cinstea Sfantului Iosif. Strazile erau acoperite cu confetti, se auzea muzica de fanfara, iar locuitorii si turistii, cu mic si mare, se bucurau de atmosfera de sarbatoare.
Spre seara ne-am intors in Sliema, cu acelasi autobuz 202 care, de data aceasta, s-a lasat indelung asteptat. La un moment dat chiar ne pierduseram speranta ca mai vine si ne gandeam sa comandam un Uber. Pana la urma insa ne-am lamurit ca intarzierea era tot din cauza sarbatorii.
Am incheiat ziua la Maggie’s, un restaurant foarte bun aflat in apropierea hotelului nostru, cu preparate ceva mai sofisticate si un chelner foarte dragut venit tocmai din Columbia. Am schimbat cu el cateva cuvinte in spaniola si ne-am gandit, inca o data, la cat de cosmopolita e Malta (si Yasser era din Bangladesh, venise pe insula sa studieze turismul, apoi ramasese sa lucreze).
Templele megalitice si Grota Albastra
Urmatoarea zi a fost dedicata celor doua complexe de temple megalitice de la Haqar Qim si Mnajdra, la care am ajuns cu autobuzul 74, in 30 minute din Valetta. Si, pentru ca cele 12 calatorii achizitionate in cea de a doua zi deja se consumasera, am cumparat cate un Explore Flex, un card pe care pui un credit initial de 6 euro si care iti da dreptul la calatorii nelimitate timp de 24 ore. Oricum, cea mai buna varianta pentru transportul public este Discover, un card valabil timp de 7 zile si care costa 25 euro, insa, din pacate, nu ne-am dat seama de la inceput. Intrarea la templele megalitice costa 10 euro/persoana, iar noi ne-am plimbat prin incinta cam o ora. Monumentele alcatuite din blocuri masive de piatra sunt considerate a fi mai vechi decat Piramidele din Egipt, iar legenda spune ca locuitorii au fost ajutati de niste giganti sa ridice pietrele de dimensiuni impresionante, unele cantarind in jur de 20 tone. Daca privesti cu atentie, vei intelege ca structura templelor nu e deloc una simpla, fiind prevazute cu mai multe curti si coridoare, diverse incaperi laterale, nise pentru depunerea ofrandelor si altare pentru sacrificii. Arheologii au gasit aici si mai multe figuri feminine cu forme anatomice exagerate, ceea ce sugereaza legatura cu un cult al fertilitatii. Mie Mnajdra mi-a placut mai mult decat Hagar Qim, datorita pozitionarii mai aproape de mare. E foarte placut sa te plimbi pe platoul aflat la inaltime si sa admiri marea azurie, intr-o zi senina, linistita si cu temperature care nu depasesc 30 grade.
In continuare am luat autobuzul 201 pana la faimoasa Grota Albastra, pe care insa nu ne-am propus sa o vizitam cu barca, ci doar sa o admiram din exterior. Inainte sa coboram pana la ea, ne-am oprit pentru un platou pescaresc la Coast at Cassarini, un local cu o terasa frumoasa, unde am fost serviti de un chelner indian, apropos de caracterul cosmopolit al Maltei. Grota este celebra pentru nuantele incredibile de azuriu ale apei, insa putini stiu ca, in timpul raidurilor aeriene din cel de-al Doilea Razboi Mondial pescarii se urcau in barci si mergeau sa se adaposteasca aici.
Vis-à-vis se poate zari insula Fifla, si ea parte din arhipelagul maltez, devenita rezervatie naturala in 1988.
Excursie in Gozo si din nou in Valetta
In penultima zi am optat pentru o excursie organizata in Gozo, pe care am achizitionat-o de la oficiul turistic din Valetta, cu 30 euro/persoana, la care s-a adaugat si biletul de ferryboat (4.65 euro). Excursia a inclus si transferul din Sliema, ceea ce ne-a bucurat, pentru ca, dupa experienta drumului catre si de la Mdina, nu prea mai aveam chef de autobuze aglomerate. Transferul la dus a intarziat un pic, ce-i drept, dar autocarul a fost aproape gol si ora petrecuta pana la portul Ċirkewwa nici nu s-a simtit. Terminalul de ferry din Malta este civilizat, sunt cateva locuri de unde iti poti lua o bautura sau o gustare si destule banci pe care te poti aseza ca sa astepti imbarcarea. Traversarea a durat in jur de 30 min, iar la sosirea in portul Mgarr din Gozo, am fost preluati de un autobuz hop on hop off care facea un tur de insula in cca doua ore. Noi am coborat doar in trei puncte de pe traseu: capitala Vittoria, Biserica Ta’Pinu si la Savina Center, de unde se pot cumpara diverse delicatese locale si se poate degusta o cafea foarte aromata si buna. Evident insa ca Gozo are si alte atractii, precum temple Ggantija sau pitorescul golf Xlendi.
Sanctuarul Ta’Pinu este poate cel mai cunoscut loc de pelerinaj atat pentru gozitani cat si pentru maltezi. Construit in 1920, lacasul de cult a fost consacrat in 1931 si ridicat la rang de basilica de catre Papa Pius IX un an mai tarziu. La Ta’Pinu s-au petrecut de-a lungul timpului mai multe miracole atribuite Maicii Domnului, de aceea locul este atat de faimos. De retinut si ca intrarea este gratuita.
Capitala insulei Gozo s-a numit initial Rabat si a fost rebotezata dupa numele Reginei Victoria. Spre deosebire de Valetta, este un oras mult mai linistit si cu o atmosfera traditionala. Noi am vizitat Citadela, care in Evul Mediu era locuita de familiile bogate. Din pacate, nici aici nu am gasit catedrala deschisa, insa ne-am plimbat pe stradute si am admirat panorama splendida de sus, de pe metereze. Pentru amantorii de suveniruri, am gasit in Vittoria mai multe magazine de bijuterii si dantelarie, acesta din urma fiind un mestesug traditional pe insula.
La sosirea in portul Ċirkewwa, din pacate, nu am gasit autocarul de transfer catre Sliema, desi ne-am uitat amandoi cu mare atentie in parcare. Dezamagiti, ne-am asezat in statia de autobuz ca sa apelam tot la transportul public si, dupa ce ne-am urcat si vehicului s-a pus in miscare, am zarit deodata si autocarul nostru…Dar, evident, era prea tarziu ca sa mai facem ceva, asa ca ne-am impacat ideea unui drum de intoarcere cu multe opriri. Dar am decis sa petrecem cum se cuvine ultima seara in Malta ,printr-o cina tot la Maggie’s, unde am fost serviti de acelasi chelner prietenos din Columbia. Iar de data aceasta, am schimbat impresii despre serialul Griselda si despre cartile lui Marquez😊
In ultima zi (de fapt in ultimele ore pana la zborul de intoarcere), am revenit tot in Valetta, pentru cateva cumparaturi si un pranz la un local micut, cu atmosfera familiala, macare gustoasa si portii generoase, Il-Gifen.
In concluzie, sejurul in Malta a fost o reusita, este o destinatie superba care merita (re)vizitata mai ales in extra sezon, cand temperaturile sunt suportabile, iar numarul turistilor mult mai scazut.
