La sfarsitul concediului nostru in Parga si Metsovo ne-am facut o promisiune ca vom reveni in vacanta in Grecia cat de curand posibil, insa nu ne gandeam ca acest lucru se va realiza peste doar cateva luni. Dar cumva astrele s-au aliniat si la final de octombrie ne-am hotarat brusc sa profitam de perioada libera de 1 decembrie si sa petrecem un mini sejur in Atena combinat cu o vizita in insula Eghina.
Zis si facut, am cumparat pe loc biletele de avion, iar in zilele urmatoare am cautat un hotel cu recenzii bune, pret rezonabil si care sa nu fie in zona Pietei Omonia, zona care nu imi placuse deloc la precedentele mele vizite in capitala Greciei. Pana la urma am ales sa stam la hotelul Athinais de 3*, situat destul de central, pe bulevardul Vasilissis Sofias, una dintre cele mai elegante artere ale orasului.
Vacanta noastra a fost scurta, am avut practic doar doua zile si jumatate la dispozitie si, pentru a nu pierde timp pretios, am decis sa rezervam dinainte atat transferurile intre aeroport si hotel, cat si pe cele intre hotel si portul Pireu, de unde urma sa luam vasul catre Eghina. Am apelat la compania Welcome Pickups, ceea ce s-a dovedit o alegere excelenta: soferii au fost extrem de punctuali si amabili, iar masinile impecabile. Mai mult, am primit ca bonus la fiecare cursa si cate o sticla de apa plata:)
Hotelul Ahinais 3* – o optiune foarte buna de cazare in Atena
Am ajuns la Atena pe 1 decembrie dupa-amiaza, cu o cursa Tarom, iar transferul la hotel a durat cam jumatate de ora, timp in care am schimbat cu soferul impresii pe diverse subiecte, de la starea vremii la muzica rock. Formalitatile de check-in au decurs rapid, iar camera s-a dovedit un pic peste asteptari: spatioasa, curata, functionala, cu un balcon destul de mare care dadea spre bulevard. Sigur, asta insemna mai mult zgomot, dar privelistea compensa din plin. De altfel, dupa ce ne-am lasat bagajele, am iesit la o prima tura de explorare a imprejurimilor, mai ales ca afara era destul de placut, iar strada frumos luminata.
Asa cum spuneam, bulevardul Vassilis Sofias este o artera importanta din Atena si se intinde pe o lungime de aproximativ 3,5 km, de la Piata Syntagma pana la cartierul Kolonaki. Pe parcursul bulevardului se afla numeroase cladiri istorice si importante institutii publice, printre care se numara Muzeul de Arta Bizantina si Crestina, Muzeul de Arta Cicladica, sala de concerte Megaron, ambasada SUA. O atractie turistica importanta este si Gradina Nationala a Atenei, un parc imens cu o suprafata de aproximativ 16 hectare, care constituie o oaza de verdeata si liniste in mijlocul orasului. In apropierea bulevardului se afla si Stadionul Panathinaikos, cunoscut si sub numele de Kallimarmaro, unul dintre cele mai vechi stadioane din lume, care a gazduit primele Jocuri Olimpice moderne din 1896.
In plimbarile noastre am admirat arhitectura deosebita a cladirilor de pe Vassilis Sofias, care variază de la stilurile neoclasic si modernist la cele interbelic si art deco. Avand in vedere ca se apropiau sarbatorile de iarna, copacii, dar si ferestrele erau decorate discret, cu luminite monocrome de Craciun. Nimic strident, nimic exagerat – totul cu masura si mult bun gust.
Insula Eghina- livezi de fistic, ruine antice si locuri incarcate de spiritualitate
A doua zi ne-am trezit destul de devreme, pentru ca aveam programat transferul catre port la ora 9. Micul dejun a fost destul de diversificat, cu tot ce te-ai astepta sa primesti la un hotel de 3*. Drumul pana la Pireu a durat cam 40 minute, timp in care am admirat Atena scaldata in soare, pentru ca ziua era absolut superba, ca de primavara.
Trebuie sa spun ca ne-am cumparat in avans biletele la vas de pe internet si ca am optat sa mergem cu vasele Aero Highspeed ale companiei Blue Star Ferries – ambarcatiuni noi si ultra moderne, fabricate in Norvegia si intrate in circulatie in august 2022. Pentru a ajunge in Eghina, exista desigur si varianta de a lua feribotul, care ajunge intr-o ora si douazeci de minute, insa noi am optat pentru varianta mai confortabila si mai rapida, durata calatoriei cu catamaranul fiind de doar patruzeci de minute.
Avand in vedere ca pe site-ul companiei Blue Star Ferries scria ca este necesara prezentarea la imbarcare cu cel putin o ora inainte de plecare, noi ne-am conformat, insa ne-am dat repede seama ca era mult prea devreme (vasele ajungeau la dana doar cu zece minute inainte). Asa ca ne-am asezat la una din terasele din port pentru o cafea si o bautura racoritoare.
Calatoria cu Aero Highspeed este o experienta foarte placuta. Vasele arata spectaculos atat la exterior, cat si in interior, si sunt proiectate astfel incat tangajul sa fie minim chiar in conditii de mare foarte agitata. Din fericire, noi am avut parte de o vreme minunata, cu cer senin si fara pic de vant, asa ca nu am simtit mai nimic. Poate doar cand vasul a prins viteza mai mare, in larg.
Dupa exact patruzeci de minute am debarcat in Eghina. Initial ne doream sa ajungem doar la Manastirea Sf. Nectarie, important loc de pelerinaj, dar planurile s-au schimbat intr-un mod surprinzator si frumos. Si asta pentru ca taximetristul in masina caruia ne-am urcat ne-a propus un tur privat de insula contra unei sume rezonabile (60 euro pentru trei persoane). Oferta ni s-a parut foarte buna si asa am avut parte de cateva ore minunate, in care ne-am bucurat de privelisti extraordinare si am descoperit locuri in care nu ne gandeam ca vom ajunge.
Primul a fost Biserica Sf. Fecioare Hrisoleontissa, un lacas de cult aflat nu foarte departe de Manastirea Sf. Nectarie, dar un pic mai greu accesibil daca nu ai masina la dispozitie, pentru ca se afla practic in varful muntelui Oros. In interior se afla o icoana a Maicii Domnului considerata a fi facatoare de minuni. Legenda spune ca icoana a fost gasita de niste pastori care mergeau cu caprele pe munte si dusa in biserica din port, insa a doua zi s-a descoperit ca icoana disparuse. Pastorii au plecat sa o caute si au gasit-o la umbra unor copaci, asa ca au adus-o iar in biserica din port. Povestea s-a repetat si a treia oara si atunci clericii au inteles ca trebuie sa zideasca o biserica chiar in locul unde a fost gasita icoana.
Maicile care se ocupa de manastire sunt extrem de primitoare si prietenoase, pe noi ne-au servit cu rahat grecesc si ne-au daruit niste iconite. Am intalnit si alti turisti romani si am schimbat cateva cuvinte cu ei, iar impresia cu care am ramas a fost de pace adanca si de loc binecuvantat.
Urmatoarea oprire a fost, evident, la Manastirea Sfintei Treimi, care a primit si hramul Sf. Nectarie, cel care a ajutat la constructia ei intre anii 1904 si 1910. Ulterior, langa biserica ctitorita de sfant a fost ridicata o catedrala, unul din cele mai mari lacasuri de cult din Grecia. Pentru cei dornici sa afle mai multe despre viata si activitatea patronului spiritual al Eghinei exista numeroase carti traduse in limba romana, iar in 2021 a fost lansat pe marile ecrane si filmul Man of God, avandu-i in distributie pe Aris Servetalis, Mickey Rourke si Alexander Petrov.
Bucuria noastra cea mai mare a fost ca am prins o zi linistita, cu putini vizitatori, asa ca ne-am putut plimba in voie prin interior si prin gradini. Locul emana fara indoiala o energie speciala, binefacatoare, iar gandul la viata plina de incercari a sfantului nu poate sa te lase nepasator. Sigur, relatia fiecaruia dintre noi cu credinta este una extrem de personala, asa ca nu voi vorbi foarte mult despre aceste lucruri. Daca doriti sa simtiti si dvs emotia locului, puteti sa veniti intr-unul din pelerinajele turistice organizate in fiecare an la Eghina chiar de sarbatoarea Sf. Nectarie, la inceput de noiembrie.
Imagini de la Manastirea Sf. Nectarie din Eghina
Ultima oprire din turul nostru cu taxiul a fost la Templul Aphaia, unul din cele mai vechi si mai bine conservate din Grecia. Din mitologia greaca aflam ca Aegina era o frumoasa printesa de care s-a indragostit insusi Zeus. Pentru a fi singuri, acesta a dus-o pe printesa pe o insula nelocuita, unde aceasta a dat nastere unui fiu, pe nume Aeacus, care a devenit primul rege al Eghinei.
Asezat in varful unei coline partial impadurite, sanctuarul reprezinta cel de-al treilea varf al unui triunghi de temple precrestine, alaturi de Partenonul din Atena si templul lui Poseidon de la Cap Sunion.
Imagini cu ruinele Templului Aphaia, Eghina
Noi ne-am plimbat printre ruine cam jumatate de ora, am admirat insula de la inaltime si ne-am amuzat de pisicile care pazeau chioscul de bilete de la intrare:)
Taxiul ne-a lasat in acelasi loc de unde ne-a luat si, cum mai aveam vreo doua ore pana la cursa de retur catre Atena, am profitat ca sa mai hoinarim prin port, sa luam o gustare la una dintre numeroasele terase si sa cumparam un delicios lichior de fistic, Eghina fiind faimoasa pentru cultivarea acestui fruct, consumat de oameni din cele mai vechi timpuri.
Atena in decembrie: soare (cu putina ploaie) si portocali impodobiti de Craciun
Ne-am despartit cu greu de insula, iar seara, precum si urmatoarea zi si jumatate, ni le-am petrecut in Atena, incercand sa facem un pic din toate. In primul rand, am mers in centru, adica in Piata Syntagma, impodobita de sarbatoare in acelasi stil elegant si discret. Apoi am luat-o la pas pe Strada Ermou, principala artera comerciala, extrem de aglomerata in acea perioada premergatoare a Craciunului, cand toata lumea intrase in vria cumparaturilor. De aceea ne-am grabit spre cartierele Monastiraki si Plaka, unde am gasit ceva mai multa liniste, ne-am ratacit pe stradute, am admirat vitrinele magazinelor cu obiecte traditionale si ne-am luat cateva suveniruri.
Am incercat sa luam masa intr-un alt loc de fiecare data. Intr-una din seri, cand temperatura a fost neasteptat de placuta, am cinat pe terasa unui restaurant stil grill, al carui nume din pacate nu mi-l amintesc. In ziua urmatoare am fost la Aspro Alogo, un local micut, familial, cu mancare buna, dar cu mese inghesuite si aspect cam neingrijit.
In ultima zi am luat metroul pana la Piata Omonia si am pornit pe jos pana la Syntagma, admirand pe strada Panepistimiou “triada neoclasica” compusa din Biblioteca Nationala, Academia si Universitatea, edificii construite intre anii 1839 si 1903.
Am ajuns in Piata Syntagma exact la timp pentru a urmari ceremonia de schimbare a garzii la Palatul Parlamentului si a-i vedea de aproape pe celebrii evzoni cu incaltarile lor cu pampoane.
Apoi am dat o tura scurta prin Gradinile Nationale si am zabovit la iazurile micute pline de broaste testoase.
Cum nu ma ramasese prea mult timp pana la transferul catre aeroport, ne-am grabit sa alegem un local pentru pranz. De data aceasta, am vrut ceva mai sofisticat si am mers la Athena’s Cook, un restaurant plin de sarm, cu muzica de jazz in fundal si un meniu compus din feluri traditionale grecesti cu un twist modern. Noi am comandat salata cretana, pui cu sos de iaurt si branza afumata, rosii uscate si orez cu sofran, cheescake si tarta cu lamaie, iar la final am primit cate un pahar mic de digestiv din partea casei. Chiar daca preturile sunt ceva mai mari, noi am fost incantati de experienta si am recomanda oricui acest local.
Aici se incheie povestea scurtei noastre vacante in Atena si Eghina. Ca de fiecare data, am parasit Grecia cu amintiri frumoase si cu gandul ca vor mai urma si alte vizite, pentru ca e o destinatie usor accesibila pentru noi, romanii, dar si foarte ofertanta din punct de vedere turistic. Si cu siguranta, nu e o tara in care sa mergi doar vara. Noi am fost deja de doua ori iarna si per ansamblu ne-am bucurat de vreme buna, chiar daca au mai fost si scurte episoade de ploaie.
