Noaptea dintre ani se sărbătorește aproape peste tot în lume, dar diferit de la o țară la alta. În Spania se mănâncă 12 boabe de strugure la cele 12 bătăi ale ceasului, în Germania toți se uită la TV la aceeași scenetă britanică din 1963, iar în Japonia clopotele templelor bat de 108 ori. Mai mult, în jumătate din Asia adevăratul An Nou nici nu cade pe 1 ianuarie.
Iată ce se întâmplă, la miezul nopții, în destinațiile unde puteți petrece Revelionul.
Noua Zeelandă și Australia – unde se intră primii în anul nou
Noua Zeelandă e printre primele țări care trec în noul an, fiind cu 11 până la 13 ore înaintea Europei. La Auckland, focurile de artificii pornesc din Sky Tower, turnul de 328 m care domină orașul, iar când la antipozi toată lumea își urează „la mulți ani”, în România abia e ora 13.
La Sydney, spectacolul din golf e considerat cel mai spectaculos din lume. De fapt sunt două reprezentații: una la ora 21, gândită pentru familii cu copii, și cea de la miezul nopții, cu artificii lansate simultan de pe Harbour Bridge, de pe clădirea Operei și de pe barje ancorate în golf. Peste un milion de oameni urmăresc totul de pe malurile portului, iar locurile bune se ocupă de dimineață.
Vezi ofertele noastre pentru Revelion
Spania, Portugalia și Italia – ritualurile de la miezul nopții
În Spania, la fiecare dintre cele 12 bătăi ale ceasului trebuie înghițită o boabă de strugure, câte una pe secundă. Obiceiul, numit las doce uvas de la suerte, e mai recent decât pare: s-a răspândit la începutul secolului XX, iar una dintre explicațiile cele mai vehiculate spune că a fost promovat de cultivatorii de struguri din Alicante, care rămăseseră cu un surplus de recoltă. În Piața Puerta del Sol din Madrid se adună zeci de mii de oameni care fac acest lucru simultan, totul fiind transmis în direct la televizor.
Portugalia are un obicei asemănător, dar cu 12 stafide, fiecare însoțită de o dorință. Iar în Italia, felul obligatoriu la masa de Revelion e lintea, gătită cu cârnat: boabele mărunte și rotunde seamănă cu monedele, de aceea se crede că ar aduce bani în anul următor. În toate cele trei țări latine se poartă lenjerie roșie, cumpărată special pentru noroc în dragoste.
Grecia – pâinea cu moneda și rodia spartă în prag
În Grecia, cadourile nu se primesc de Crăciun, ci pe 1 ianuarie, ziua Sfântului Vasile, care e și personajul care le aduce. Tot atunci se taie vasilopita, o pâine dulce în care a fost ascunsă o monedă: cine o găsește în felia lui are noroc tot anul. Tăierea se face după un tipic strict, cu felii rezervate mai întâi pentru casă, pentru sfinți și pentru cei absenți, abia apoi pentru cei de la masă.
Al doilea obicei se petrece în pragul locuinței. Capul familiei sparge o rodie de tocul ușii, cu putere, astfel încât semințele să se împrăștie în casă — cu cât mai multe, cu atât mai mult noroc. Apoi se pășește înăuntru cu piciorul drept înainte.
Austria, Germania și Elveția – clopotul, valsul și o scenetă englezească
La Viena, momentul miezului nopții e marcat de Pummerin, clopotul cel mai mare al catedralei Sfântul Ștefan, al cărui sunet e transmis în direct la radio și televiziune. Imediat după el se aude „Dunărea albastră”, iar în acel moment se dansează vals simultan în toată țara, în piețe, în saloane și în sufragerii. Pe mese apar purceluși de marțipan și coșari de ciocolată, cele două simboluri austriece ale norocului.
Germania are o tradiție greu de explicat pentru un străin: în fiecare 31 decembrie, milioane de germani se uită la Dinner for One, o scenetă britanică de 18 minute, filmată în 1963, în care un majordom bea în locul invitaților imaginari ai unei doamne în vârstă. Deține recordul Guinness pentru cea mai difuzată producție de televiziune din istorie, se transmite în Germania anual din 1972 și strânge peste 12 milioane de telespectatori — dar în Marea Britanie a ajuns pe micul ecran abia în 2018. Un alt obicei, turnarea plumbului topit în apă rece pentru a ghici viitorul din forma obținută, a fost interzis în 2018, din motive de toxicitate, iar metalul a fost înlocuit cu ceară.
În Elveția, cantonul Appenzell Ausserrhoden are propria versiune a sărbătorii: Silvesterchlausen, în care grupuri de mascați cu clopote uriașe legate la mijloc și coifuri decorate manual merg din curte în curte, cântând fără instrumente. Traseul grupurilor nu se anunță niciodată, ceea ce face parte din farmecul obiceiului. Revelionul se ține aici de două ori, pe 31 decembrie și pe 13 ianuarie, pentru că localnicii, protestanți, au refuzat în secolul al XVI-lea reforma calendarului impusă de papa Grigore al XIII-lea.
Vezi ofertele noastre pentru Revelion
Suedia și Finlanda – poemul și potcoava topită
La Stockholm, la muzeul în aer liber Skansen, se recită în fiecare 31 decembrie același text: „Ring Out, Wild Bells”, poemul lui Tennyson, în traducere suedeză. Obiceiul datează din 1895, iar onoarea de a citi îi revine anual unui actor sau cântăreț cunoscut, în direct la televiziune, într-o țară care de altfel nu e deloc sentimentală.
În Finlanda, viitorul se citește într-o potcoavă. Se topește o bucată de cositor, se toarnă în apă rece, iar din forma încâlcită care se obține se ghicește ce aduce anul: o formă de corabie înseamnă călătorii, una de bani înseamnă bogăție, iar dacă se sparge în bucăți e semn rău. Seturile se vând în orice supermarket, în luna decembrie.
Polonia și Turcia – heringul, curcanul și marea loterie
Sylwester, cum se numește Revelionul în Polonia, poartă numele Sfântului Silvestru, un papă de la începutul secolului al IV-lea, a cărui zi de prăznuire cade tot pe 31 decembrie. Masa include aproape întotdeauna heringul marinat, mâncat ca prim gest al anului nou, fiind considerat aducător de prosperitate. Dimineața următoare, mulți polonezi urmăresc la televizor Concertul de Anul Nou al Filarmonicii din Viena, tradus simultan — obicei comun mai multor state din regiune, care transformă 1 ianuarie într-o zi de relaxare în fața televizorului, după o noapte de petrecere.
În Turcia, sărbătoarea de 31 decembrie e una laică, separată de Crăciunul creștin, care nu e nici măcar zi liberă. Personajul care lasă cadouri sub bradul de Anul Nou se numește totuși Noel Baba, iar povestea lui duce direct la Sfântul Nicolae, episcopul de Myra — orașul aflat astăzi tot pe teritoriul Turciei, la Demre. La masa festivă apare adesea curcanul, hindi, alături de alte preparate; iar seara se încheie cu tragerea televizată a loteriei naționale, Milli Piyango, urmărită de milioane de oameni cu biletul în mână.
Asia – acolo unde Anul Nou adevărat e pe altă dată
În Japonia, clopotele templelor budiste bat de 108 ori — câte una pentru fiecare dintre cele 108 dorințe lumești care, potrivit tradiției, îl împovărează pe om. Ritualul se numește joya no kane și are un tipic precis: 107 bătăi se dau înainte de miezul nopții, iar ultima imediat după, deja în anul nou. Înainte de el se mănâncă toshikoshi soba, tăiței de hrișcă „de trecere a anului”, lungi și subțiri, care simbolizează o viață lungă și tăierea legăturii cu necazurile anului încheiat.
În Coreea de Sud, mulțimi întregi merg pe coastă ca să vadă primul răsărit al anului, iar la masă se servește tteokguk, o supă cu felii de orez presat: se spune că nu ești cu adevărat mai mare cu un an până nu ai mâncat-o.
În Vietnam și China, 1 ianuarie e o sărbătoare de import, marcată mai ales în orașele mari. Anul Nou adevărat, Tết și respectiv Anul Nou chinezesc, cad după calendarul lunar, între finalul lui ianuarie și jumătatea lui februarie, și durează câteva zile. Iar Thailanda marchează de trei ori Anul Nou: cel internațional pe 1 ianuarie, cel chinezesc în februarie și Songkran, cel tradițional thailandez, în aprilie.
La cald – Emiratele și Africa de Sud
La Dubai, Revelionul e o chestiune de recorduri. Artificiile lansate de pe Burj Khalifa, cea mai înaltă clădire din lume cu cei 828 m ai săi, sunt însoțite de un spectacol de lumini proiectat pe toată fațada turnului. Orașul a stabilit în repetate rânduri recorduri mondiale legate de aceste sărbători, atât pentru artificii, cât și pentru cel mai amplu spectacol cu laser. Show-ul se vede de la kilometri distanță, iar terasele cu vedere se rezervă cu luni înainte.
La Cape Town, sărbătoarea se prelungește cu o zi. Pe 2 ianuarie are loc Tweede Nuwe Jaar, „al doilea Anul Nou”, cu o paradă de muzicanți costumați care defilează pe străzi. Originea e tristă: în perioada colonială olandeză, 1 ianuarie era rezervat petrecerilor stăpânilor, iar sclavilor le rămânea ziua următoare — singura liberă din tot anul. Sclavia a fost abolită în Colonia Capului în 1834, dar sărbătoarea a rămas și a devenit, cu timpul, un carnaval al comunității
